Despre claritate si locomotive in pestera (exemple) – 2

Concursul de fotografie “Fotografia anului in speologie” poate fi accesat [aici]. Daca intentionezi sa participi la concursa sau esti interesat de fotografia speologica, ai putea fi interesat de exemplele de mai jos si care continua seria de articole despre fotografia in pestera.

Am fost nemultumit de exemplele din articolul precedent. M-am gandit sa-l sterg sau sa il modific, dar putin cizelat textul ar merge, asa ca l-am lasat.

Am profitat de vremea proasta si am intrat in pestera ca sa produc exemple :). Sunt doua cadre pe care le-am folosit pentru exemplificare. Nu vreau sa discut despre modul de realizare, ci sa va las sa faceti o comparatie intre imagini.

Cu blitz-ul de pe aparat obtii o fotografie pe care o faci atunci cand esti in tura si ai o sapuniera la tine sau cand vizitezi ocazional o pestera si vrei sa importalizezi clipa. Dat fiind scopul, fotografia e buna, dar n-are ce cauta intr-un concurs.

OV2_7280

In imaginea de mai jos putem insa discuta si despre calitate: imaginea incepe sa prinda dimensiune si culoare. E foarte statica, dar asta e alta poveste.OV2_7282

Nu acelasi lucru se poate spune despre fotografia de mai jos unde speologul e neclar si cu un far in cap. Situatia e des intalnita in multe fotografii de pestera si e data de timpul lung de expunere si miscarea personajului in timpul expunerii.

OV2_7283

Varianta cea mai des intalnita e cea in care in locul farului speolgul are in cap un reflector.

OV2_7331

Ca se poate si fara sa orbesti privitorul puteti vedea in imaginea de mai jos.

OV2_7332

Daca vrem sa aducem mai mult dinamism fotografiei mai introducem un personaj.

OV2_7335In cazul ultimelor doua fotografii putem discuta de calitate in fotografia speologica.

Advertisements

Despre claritate si locomotive in pestera (exemple)

M-am gandit ca niste exemple care sa ilustreze articolul precedent ar fi utile. Ar fi fost usor sa arunc o privire pe net si gaseam exemple cu duiumul, dar e vorba de drepturi de autor :), asa ca am cautat prin arhiva si pana la urma am gasit si exemple publicabile. Cel mai greu a fost sa gasesc exemple pentru locomotiva in tunel si din pacate n-am gasit chiar ceea ce am vrut, dar sa las explicatiile pe mai incolo.

Despre claritate

Imaginea din exemplul de mai jos ar putea fi chiar reusita. Din pacate e neclara. Daca vazuta intreaga si la dimensiune mica, imaginea e decenta, in momentul in care o maresti neclaritatea devine suparatoare.

Image

In cazul in care ai realizat o astfel de fotografie si iti dai seama de rezultat abia acasa, n-ai decat sa te zgarii pe ochi si sa iti promiti ca data viitoare ai grija sa faci si focus. O sa se intample din nou, dovada exemplul de mai sus. Focusul trebuia sa fie pe personaj …

Din motive pe care o sa le discutam atunci cand o sa vorbim despre calitate artistica, daca fotografia are personaje acestea vor trebui sa fie in focus. Exista si exceptii, atunci cand este evident ca subiectul este altul decat personajul. In exemplul de mai jos, personajul din fundal a fost scos deliberat in afara focusului. Subiectul este formatiunea asupra caruia se concentreaza privirea si personajul din fundal da doar dimensiune si viata imaginii.

Image

Despre locomotive

Speologul nu-si prea are locul in pestera daca nu are lumina, mai ales daca este in miscare. Problema majora care apare e ca la expuneri “indelungate” lumina data de lampa de carbid sau lampa electrica reuseste cu succes sa arda “pelicula”. De cele mai multe ori capul speologului apare inecat de lumina, asta daca personajele au avut proasta inspiratie sa priveasca direct spre obiectiv. Nu uitati ca marimea nimbului de lumina depinde si de timpul de expunere. Fotograful trebuie sa-si dirijeze manechinele, dar sau da peste unele neascultatoare sau pur si simplu uita. Cei mai multi dintre privitori apreciaza insa locomotivele 🙂 Exemplele de mai jos sunt mai soft decat am vrut, dar n-am gasit altceva.

Image

Image

Solutia cea mai simpla, cu conditia sa aveti un manechin ascultator, e sa-l puneti sa intoarca putin capul. Solutia are inconvenientele ei, dar parca in imaginea de mai jos e ceva mai buna.

Image

ImageImageImage

Fotografia speologica de calitate si cea documentara

Concursul de fotografie “Fotografia anului in speologie” poate fi accesat [aici]

Spuneam in prezentarea concursului de fotografie pentru fotografia anului ca vrem sa incurajam fotografia speologica de calitate. De ce cea de calitate si nu fotografia cu tema speologica in general? Pentru ca odata cu raspandirea de masa a aparatelor digitale si inflorirea site-urilor de socializare asistam la o inflatie de fotografii cu tema speologica. Majoritatea sunt facute si postate de excursionisti intrati in pestera, excursionisti care doresc sa pastreze o amintire pentru ei si vor sa impartaseasca prietenilor trairile pe care le-au avut. Cum fotografia in pestera necesita ceva cunostinte, rezultatul obtinut, in afara unei certe calitati documentare personale, este mediocru. Aparatele digitale utilizate de majoritatea excursionistilor, dar si de multi speologi, fixate pe pozitia Auto, dau in pestera rezultatul amintit mai sus. Cum din motive pe care o sa le amintesc ceva mai tarziu rar putem discuta despre calitate in acest caz, ramane sa le categorisim pe toate in categoria documentar. N-as vrea insa sa se inteleaga ca o fotografie de tip documentar ar exclude calitatea, dar am preferat termenul documentar celui de IO-LA (‘io la … mare, munte, etc.) sub care categorisim in general astfel de fotografii.

Ca sa avem o fotografie de calitate trebuie sa indeplinim din punct de vedere tehnic niste criterii absolut firesti si pentru fotografia la lumina zilei. Daca la lumina zilei pozitia Auto isi indeplineste in cele mai multe cazuri functia, in pestera aceasta da sistematic gres. Un criteriu de luat in seama la prima privire ar fi iluminarea. Cu un aparat digital care are un blitz cu bataie limitata la 3 m, daca se fotografiaza de la o distanta mai mare se obtine o imagine subexpusa, eventual prezentand niste umbre colorate cu fete de culoare inchisa si ochi stralucitori. Daca personajele sau subiectul sunt la distanta potrivita, le regasim intr-o mare de negru, daca autorul n-a fost suficient de inspirat sa le puna in fata unui perete. Niciunul dintre autori n-ar prezenta o astfel de imagine obtinuta la suprafata, pentru ca prietenii l-ar lua in ras. Situatia se schimba radical daca fotografia a fost luata in pestera si autorului I se apreciaza in primul rand curajul de a intra cu aparatul in pestera. Daca in lumina blitzului au intrat si ceva aburi, in pestera e rece si rasuflarea face condens in aer, poza devine si mai spectaculoasa, cu fantome stravezii plimbandu-se in jurul subiectilor. Daca in lumina au fost prinse si cateva picaturi de apa, petele de lumina nu se pot bucura decat de aprecierea noastra. Acuma trebuie sa admitem ca e totusi pestera si trebuie sa fie ceva negru in fotografie, dar si negrul asta are o limita. Situatia e valabila si invers, in poze care sunt atat de luminate incat ai impresia ca esti sub candelabrele din Casa Poporului si nu in pestera.

O problema si mai spinoasa e claritatea. Daca la aparatele lucrand in pestera in mod Auto rezultatul, o fotografie cu subiectul neclar (in afara focusului) e de asteptat, la un aparat DSLR devine surprinzatoare si te face sa te intrebi daca corectia de dioptrie de la vizor e corect potrivita. Acuma vrand-nevrand ceva poate ajunge sa fie clar in fotografie, dar trebuie sa fie totusi subiectul. Bine, ma pot si insela si subiectul e cu totul altul decat cel pe care il consider eu. In cazul asta avem viziuni diferite asupra subiectului fotografiei, ce pot sa zic mai mult.

Prolifereaza in multe fotografii, unele realizate de fotografi cu pretentii, imaginea speologului far. Il privesti si … in locul capului vezi un far. O lumina orbitoare se revarsa din capul personajului, lumineaza tot peisajul si orbeste privitorul. Eu ii spun sindromul locomotivei. Poate unii care au traversat un tunel de cale ferata isi aduc aminte de imaginea locomotivei in tunel: o umbra neagra si zgomotoasa cu un far in fata. Nu pot sa ma gandesc decat ca cei care apreciaza fotografiile astea, daca nu o fac din complezenta fata de autor, retraiesc cosmarul din tunel.

Pe scurt, un criteriu tehnic obligatoriu pe care trebuie sa il indeplineasca o fotografie de calitate este ca imaginea sa fie focalizata si corect expusa.

Greselile tehnice care trebuie evitate pentru ca o fotografie sa poata fi considerata de calitate sunt:

– Parti din cadru expuse incorect (exista functie crop in toate utilitarele de prelucrare a imaginii), intelegand prin asta supraexpunere (imaginea contine zone in care nu sunt prezente detalii) sau subexpunere (imagine prea putina lumina in zonele considerate a fi de interes)

– Imaginea nu este “sharp” acolo unde ar trebui sa fie. Este esential ca subiectul sa fie clar si nu in afara zonei de claritate. Imaginea nu este corect focalizata pentru ca aparatul sau subiectul s-au miscat in timpul expunerii, apar stropi de apa sau vapori pe lentila sau profunzime de camp este neadecvata.

– Parti de imagine sunt suprapuse din cauza miscarii obiectelor din cadru in situatiile in care lumina este data de blitzuri multiple sau apar dare de lumina din cauza miscarii luminii cand obiectivul este deschis.

Daca ati evitat situatiile expuse mai sus, ati facut un pas spre fotografia speologica de calitate.

Exemple:

Image

Am ales si un exemplu de fotografie cu valoare documentara personala, o amintire de la prima intrare intr-un put. Poate fi o fotografie cu valoare personala, dar nu este o fotografie de calitate cu pretentii de concurs.

O fotografie de actiune de calitate poate insa in acelasi timp sa aiba si caracter documentar.

Image

Societatea Nationala de Speologie