despre sapat … pesteri

E poate ciudat sa citesti un mesaj, asa cum am trimis eu pe Facebook, prin care cineva cauta parteneri de sapat. Probabil ca fiecare isi imagineaza in felul lui sapatul asta, prin prisma propriei experiente, un sapat in gradina, cartofi, ceapa si ajunge sa se intrebe de ce s-ar duce la sfarsit de saptamana la sapat in loc sa stea in fata televizorului sau de ce nu, sa se plimbe cu bicicleta sau sa mearga undeva pe munte.

Exista un singur raspuns: de amuzament :). Pana la urma poate ca nu sapatul e cel mai important lucru, ci o activitate pe care o faci impreuna cu altii. Suntem impreuna un sfarsit intreg de saptamana si avem un scop comun. Petrecem o seara de povesti, gatim si mancam impreuna si visam cu ochii deschisi la momentul in care ranga infipta in zidul de argila nu se mai opreste, la momentul in care sub lovitura data de ranga auzi nisipul si pietrisul incepand sa cada in gol.

Nu va puteti imagina cate ipoteze facem in legatura cu modul in care trebuie sa continue galeria, daca e izbuc sau sifon la origine, cum s-a putut forma si in primul rand cand o sa trecem mai departe.

Vineri ne-am strans din nou doar 3 oameni. O parte dintre cunoscutii invitati s-au strambat si au zambit, altii aveau de lucru si altii pur si simplu s-au gandit ca au altceva mai bun de lucru decat sa isi petreaca sfarsitul de saptamana intr-o pestera. In mod sigur, atunci cand “trecem mai departe” n-o sa ducem lipsa de exploratori, dar asa se intampla intotdeauna si e o poveste pentru alta data.

Sambata, in 8 septembrie, am mai inaintat 1 metru, am scos 71 de banane numarate constiincios de Boca, care le-a si descarcat si a asigurat in acelasi timp aerul necesar in groapa, Jojika a extras de pe tub mai bine de jumatate de metru cub de argila pe care eu am transportat-o pe distanta cumulata de 750 m… si totusi n-am inaintat decat 1 metru.

Seara s-a lasat cu povesti, gratar si bere si am adormit neintorsi mai bine de 10 ore.

Important e ca deocamdata gaura continua … si se apropie de 20 de metri. Speram sa nu mai fie mult, dar cine stie … si speram sa mai corupem cativa sapatori. Pentru 3 oameni incepe sa fie cam mult si incepem sa visam la sisteme de transport, aerare … Merita? Eu zic ca da, poti sa sacrifici 12 zile dintr-un an si sa visezi la sistemul urias la care te poate duce o simpla lovitura de ranga … ultima.

07.06.2008 – Prima privire din exterior si prima intrare

Advertisements